– Reyah?... Reyah a ramas in muntii din Orasul Frumos. Acolo ii placea mereu sa stea, mereu aproape de nori…mereu privind in sus… visandu-si visele si ancorandu-le cu zambet si speranta… Drept sa iti spun, am incercat sa o iau cu mine; intr-un fel, melancolic, as fi vrut-o acum langa mine (avea darul de a invalui totul in bunatate si visare de basm), insa … ea a refuzat, a refuzat sa traiasca in lumea voastra… a spus ca, intr-un fel, ea a ramas acolo… si ca acolo vrea sa traiasca… in piscurile indepartate ale muntilor si in prezenta lor mereu linistitoare, in singura imbratisare in care s-a abandonat complet, in care s-a simtit in siguranta si in care nimic nu o putea atinge…
Acolo a ramas ea… si nu stiu daca ceva din lumea voastra ar mai putea-o convinge sa coboare din piscurile inalte ale muntilor, sau sa deschida pumnul, unde, odinioara, inchisese o inima, a carei umbre a vazut-o cazand in palma sa…
E o fiinta ciudata aceasta fata… ne-a urat noroc in calatoria noastra, ne-a transmis sa nu uitam sa admiram copacii de pe marginea drumului, si, mai ales sa le multumim pentru aerul curat si racoarea oferite in zilele de vara… Apoi, s-a oprit pentru un moment descumpanita, si a gandit cu voce tare : “Oare va veti opri din calatoria voastra pentru a va aminti de copaci?...” Am avut un moment de tacere vinovata, pe care tot ea l-a spulberat: “Desigur! Va veti aminti de ei atunci cand veti intra in desert!” Moment de revelatie cutremuratoare!: “Cine este aceasta fata?!”
“Apoi, continua ea, sa nu uitati sa mai vorbiti si cu vantul din cand in cand, caci, la fel ca si voi, si el calatoreste singur in lume, are multe de povestit, multe de impartasit, si, sa stiti de la mine: de cate ori adie prin parul vostru, el va saluta si va invita sa ii impartasiti visele voastre si impresiile de calatorie. Nu uitati sa fiti un tovaras de calatorie placut pentru vant!
Ah, sa nu uit de ploaie! Ploaia… e tare jucausa! Stropii ei parca danseaza si canta in caderea lor pe pamant! Te-ai oprit vreodata in calatoria ta, stand nemiscat in ploaie, si lasandu-ti urechile sa asculte cu inima dansul frenetic al unei ploi de vara, stropind intr-un ritm alert tot ce se afla pe pamant?” Am luat o mina intrebatoare “Ploaia, jucausa?"am gandit. Ea s-a uitat la mine si mi-a raspuns: “Hm, ai dreptate, nu poti auzi dansul jucaus al ploii fara sa fii invatat mai inainte sa iti asculti popria muzica interioara!”
Socat, inmarmurit ,am strigat: “Si cum putem sa ne amintim de copaci, sa vorbim cu vantul, sa ascultam ploaia?!” Atunci, ea lua o expresie de o infinita intelegere si, cu un zambet cald pe buze, mi-a raspuns: “Un singur lucru iti poate da toate aceste daruri: IUBIREA! Iubirea aduce flori in noi, flori care imprima sufletului nostru frumusetea lor si fiintei noastre parfumul lor. Atunci vei fi fost transformat de iubirea din inima ta, care va oglindi in lumea exterioara tie frumusetea interioara tie. Atunci te vei fi transformat intr-un diamant, care, prin transformarile petrecute in interiorul sau, invaluie lumea din jurul sau in sclipiri de lumina multicolora.”
Twinkle Heartstar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu