miercuri, 20 iulie 2016

Cand ne-om intalni


Cand ne-om intalni, iubitul meu,
Cerurile toate s-or deschide-n-tr-un curcubeu.

Si ne-om privi, iubitul meu, uluiti,
Unul in celalalt ne-om pierde, ravasiti.

Pierduti, iubitul meu, ne vom simti,
In regasirea noastra tainica, uimiti...

Ceasurile s-or opri, armoniile vor amuti,
Doar tu si eu, iubitul meu, vom sti!

Din adancuri, inimile noastre vor tasni insetate,
Iubitul meu! Pentru a nu mai fi niciodata separate!

Ah, si mainile noastre, iubitule, ele
Vor bajbai pentru a se regasi, inocentele!

Si fruntile ni s-or contopi, iubitul meu! Cuminti,
Vor vrea sa se odihneasca, una langa cealalta, fierbinti!

Preaplin de stele si lumina si vraja, capul meu,
Zapacit se va sprijini de al tau piept, iubitul meu!

Imbratisarea ta arzanda, mi-o cuprinde trupul, fiinta,
Eliberandu-ma, eliberandu-te, unindu-ne, dizolvandu-ne!

Cerurile toate s-or deschide, 
Universul in doua s-o desprinde,

Cernand peste noi praf de stele,
Pictandu-ne in mov destinele...

Totul s-o-ntampla, iubitul meu, cand ne-om intalni,
Ieri sau niciodata, pe calea inimii...

Reyah




joi, 18 noiembrie 2010

Inteligenta Inimii

Inteligenta capului nu e deloc inteligenta; ea este calitatea de a fi bine informat. Adevarata inteligenta este inteligenta inimii, singura inteligenta care exista.
 
Capul este doar un acumulator. El e vesnic vechi, niciodata nou, niciodata original. Este bun la anumite scopuri; ca fisier, e foarte bun. Si in viata e nevoie de asta-multe lucruri trebuie tinute minte. Capul, mintea, e un biocomputer. Acumuleaza intr-una cunostinte in el si ori de cate ori ai nevoie de ele le scoti. Capul e bun pentru matematica, pentru socoteli, pentru viata de zi cu zi.
Dar daca tu crezi ca asta e toata viata ta, ai sa ramai prost. N-ai sa cunosti niciodata  frumusetea simtirii, n-ai sa cunosti niciodata binecuvantarile inimii. Nu vei cunoaste niciodata harul care coboara numai in inima, dumnezeirea care intra numai in inima. Nu vei cunoaste niciodata rugaciunea, nu vei cunoaste niciodata poezia, nu vei cunoaste niciodata iubirea.

Inteligenta inimii aduce poezie in viata ta, iti invata pasii sa danseze, iti face viata o bucurie, o sarbatoare, un ras continuu. Iti da simtul umorului. Te face capabil de iubire. Asta e adevarata viata. 

Viata care e traita cu capul e o viata mecanica. Devii un robot – poate foarte eficient. Robotii sunt foarte eficienti, masinariile sunt mai eficiente decat omul. Cu capul poti castiga multe, dar nu vei trai multe. Poti avea un standard de viata mai bun, dar nu vei mai avea viata.

Viata este a inimii. Viata poate creste numai in inima. Viata, dragostea, spiritul cresc numai in solul inimii. Tot ce este frumos, tot ce este cu adevarat valoros, tot ce este plin de inteles, important vine din inima. Inima este centrul, capul e doar periferia. A trai cu capul inseamna a trai la periferie, fara sa ajungi sa cunosti vreodata frumusetile si culorile centrului. A trai la periferie inseamna prostie.

A trai cu capul inseamna prostie. A trai cu inima si a te folosi de cap ori de cate ori este nevoie inseamna inteligenta. 

Dar centrul, stapanul, se afla in miezul fiintei tale. Stapanul e inima, iar capul e doar servitor – asta inseamna inteligenta. Cand capul devine stapan si inima e uitata de tot, asta e prostie.

E la latitudinea ta sa alegi. Tine minte, capul ca sclav e un sclav frumos, foarte util. Dar ca stapan e un stapan periculos si iti va distruge toata viata, iti va otravi toata viata.

Priveste in jurul tau. Viata oamenilor e total otravita, otravita de cap. Ei nu mai simt, nu mai sunt sensibili, nimic nu-i mai emotioneaza. Soarele rasare dar in ei nu tresalta nimic; se uita la soare cu ochii pustii. Cerul se umple de stele, dar inima lor ramane insensibila la frumusetea nemarginita presarata de stele, niciun cantec nu se inalta din inima lor.

Omul a uitat sa cante. Norii vin pe cer si paunii danseaza, dar omul nu stie sa danseze. A ajuns un infirm. Pomii dau in floare – dar omul gandeste, niciodata nu simte, si fara simtire inflorirea e cu neputinta.

Iesi din starea asta! Lasa viata sa aiba romantism, putina aventura. Exploreaza! Milioane de frumuseti si de splendori te asteapta. Continui sa te misti in cerc, fara sa intri in tempul vietii. Usa templului este inima.

Urmareste, cerceteaza, observa, uita-te bine la viata. Nimeni altcineva n-o sa te ajute. Ai depins prea mult de altii, de asta ai ajuns asa. Ai grija, e responsabilitatea ta. Esti dator fata de tine insuti sa te uiti bine la ce faci cu viata ta.

Exista poezie in inima ta? Daca nu, nu mai pierde timpul. Ajuta-ti inima sa toarca si sa teasa poezie. Exista romantism in viata ta? Daca nu exista, esti deja in mormant.

Invata sa traiesti. Adevarata inteligenta este cea a inimii. Ea nu e intelectuala, este emotionala. Nu seamana cu gandirea, seamana cu simtirea. Ea nu este logica, este iubire.

Iubirea e disponibila doar pentru cei care isi ascut continuu inteligenta. Iubirea e pentru cei mediocri…iubirea nu e pentru cei lipsiti de inteligenta. Omul lipsit de inteligenta s-ar putea sa fie un intelectual de frunte; de fapt, cei lipsiti de inteligenta incearca sa devina intelectuali; asta e modul lor de a-si ascunde lipsa de inteligenta.

Iubirea nu e pentru intelectuali.Iubirea necesita cu totul altfel de talent – o inima talentata, nu un cap talentat. Iubirea are inteligenta ei, felul ei de a vedea, de a percepe, felul ei de a intelege viata, de a patrunde misterul existentei. Poetul e mult mai aproape de asta decat filosoful. Iar misticul este chiar in templu. Poetul este pe trepte, iar filosoful este departe. El cel mult se poate apropia de alee, dar niciodata de trepte. El continua sa dea tarcoale templului, studiind peretii exteriori, si ajunge sa fie atat de vrajit incat uita de tot ca peretii exteriori nu sunt adevaratul templu si ca zeitatea e inauntru.

Poetul ajunge la usa, dar usa e atat de frumoasa incat il hipnotizeaza. El crede ca a ajuns – ce poate exista mai mult de atat? Filosoful se pierde tot incercand sa ghiceasca ce se afla inauntru. El nu se duce acolo, el doar gandeste, filosofeaza. Poetul incearca sa patrunda misterul, dar se impotmoleste la usa. Misticul intra in chiar sanctuarul templului.

Calea este iubirea si calea este inteligenta iubitoare. Cand iubirea si inteligenta se intalnesc, se creeaza un spatiu in care tot ce este cu putinta omului poate deveni realitate. E nevoie de o inteligenta iubitoare. Inteligenta singura devine intelectuala, iubirea singura devine sentimentalism, dar inteligenta iubitoare nu devine niciodata intelectuala sau setimentalism. Ea iti confera un nou gen de integritate, o noua cristalizare.

Osho, “Inteligenta. Reactioneaza creativ la prezent.”, Pro Editura si Tipografie

Articol preluat de pe site-ul damaideparte.ro

marți, 14 septembrie 2010

Iubire adevarată


Ah, ca iubirea din lume să fie eliberată din lanţuri. Să fie descătuşată. Ah, ca iubirea să fie o pasăre care este eliberată din cuşca sa. Ah, ca fereastra către iubirea adevărată să fie deschisă şi lăsată deschisă, pentru a ieşi afară şi pentru a intra, aşa cum ii place iubirii să facă.

Iubirea pe Pământ a fost înăbuşită. Ştiţi că a fost. Iar sentimentul de nevoie a luat uneori locul iubirii. Nu ar exista nefericire dacă pasărea iubirii ar fi lăsată liberă. Aşa cum este, iubirea a fost reglementată, chiar încătuşată, ca şi cum iubirea trebuia să fie precaută şi să îşi plănuiască extinderea cu atenţie. Iubirea ar prefera de fapt să fie liberă să se ridice pentru a ateriza oriunde. Iubirea vrea să fie liberă să iubească. Asta este tot ceea ce iubirea doreşte, să fie un fluture liber să zboare la toate florile, să le bea nectarul dulce, să le împlinească, să iubească să se daruiască.

Iubirea nu este un mandat. Iubirea nu are nevoie de un mandat. Iubirea are nevoie doar să fie lăsată liberă să cadă oriunde şi peste tot. O lesă lungă nu este îndeajuns de bună pentru iubire. O lesă lungă nu permite iubirii să ajungă peste tot. Iubirea care nu poate ajunge decât până într-un punct, nu este liberă să fie iubirea care este. Iubirea este iubire, nu un aribitru. Iubirea nu se tocmeşte. Iubirea se cunoaşte, şi asta esre tot ceea ce ştie.

Iubirea nu este despre jurisprudenţă. Nu există nicio curte de instanţă atunci când vine vorba despre iubire. Vorbim despre iubirea adevărată însăşi, iubirea care nu este limitată de specificări şi care nu este atracţie fizică, ci iubire, iubire adevărată. Iubirea adevărată este spontană. Iubirea nu poate fi controlată şi făcută să iubească aici, dar nu şi acolo. Iubirea strigă din sălbăticia strânsorii sale. Ţipă.

„Odată pentru totdeauna, lăsaţi-mă să fiu liberă şi să fac ceea ce vreau, căci vreau să fiu eliberată din orice legături. Voi fi de nelegat. Sunt atât de sătulă de restricţii. Eliberaţi.mă din această cămaşă de forţă, care îmi spune când şi unde pot să iubesc. Vreau doar să iubesc şi să nu am bariere artificiale în calea iubirii mele. Pot iubi totul. Vă pot iubi pe voi, şi îî pot iubi pe alţii. Pur şi simplu, ştiu cum să iubesc şi să nu găsesc motive să nu iubesc. Cât despre iubirea mea în sine, nu are nevoie de niciun motiv. Iubirea nu se ia după motive. Dacă iubirea ar avea reguli, iubirea nu s-ar supune judecăţii voastre. Iubirea are o viaţă a ei. Nu luaţi iubirea separat.

„Sunt iubire şi vreau să fiu eu. Nu sunt un copil nesupus. Doar că lumea a făcut reguli nesfinte pentru mine. Permiteţi.mi să fiu ceea ce sunt. Permiteţi-mi să fiu tot ceea ce sunt. Permiteţi.mi să zbor înalt. Permiteţi.mi să mă atunc în faţă. Permiteţi.mi să fiu iubire. Permiteţi-mi să fiu intantă. Nu îmi mai oferiţi staticitate. Nu mai decideţi unde să aterizez sau cum.

„Eu sunt iubire. Nu sunt animalul vostru de companie, pe care decideţi când să îi daţi drumul afară şi când în casă. Eu sunt iubire. Sunt propriul meu amestec. Lasaţi-mă să fiu fără nicio obiecţie din partea voastră.

„Nu am limite. Eu iubesc. Aceasta este întreaga poveste despre mine.

„Nu mă derutaţi. Nu îmi tăiaţi ramurile. Nu mă înghesuiţi printr-o crăpătură. Deschideţi toate uşile pentru mine. Deschideţi toate ferestrele. Vreau sa fiu eu, şi nu imaginea cuiva despre mine. Vreau să fiu pur şi simplu iubire, deoarece asta este ceea ce sunt. Nu vreau să fiu adăpostită. Vreau să fiu eliberată. Vreau să fiu precum sunt. Vreau să fiu eu.”

http://www.heavenletters.org/