Libertate si iubire

De libertate si iubire are nevoie un suflet pentru a pluti pe aripile fericirii, pentru a se simti usor precum vantul,  senin precum cerul, linistit precum un cantec de leagan...

In van este un suflet frumos daca nu are libertatea de a-si exprima unicitatea frumusetii lui, de a zburda, de a canta, de a fi liber sa contempleze aspectele interioare si exterioare lui cand si cum vrea... 

Unii spun ca libertatea autentica nu tine de lipsa ingradirilor fizice, ci de ale celor mentale. Cu alte cuvinte, daca te simti un om liber, asta reprezinti, chiar daca esti intr-o celula de inchisoare. Dar ce se intampla atunci cand libertatea - de a fi cum esti, fara ingradiri - iti este luata de ceilalti? Ce se intampla atunci cand in jurul tau sunt oameni total diferiti de tine, care au alte valori decat tine, care simt si gandesc atat de diferit de tine...Atunci te simti prizonier intr-o lume ce nu iti apartine si strigi dupa libertate, o chemi cu disperare, doar-doar va veni ...Tanjesti, de fapt, dupa Eliberare... eliberare de tot ce te face sa suferi, de ingradiri, de idei preconcepute; iti doresti sa ajungi intr-un loc unde fiecare are libertatea de a fi precum este, fara constrangeri ilogice si daunatoare din partea celor din jur.

Cati dintre noi mai au curajul sa fie ei insisi in contact cu ceilalti, cati dintre noi au curajul de a-si recunoaste si trai adevarata personalitate, de a-si exprima adevaratele sentimente si convingeri? Oare suntem cu adevarat o societate libera, in sensul cel mai profund al cuvantului? Traim noi oare intr-o societate a libertatii individuale autentice sau a etichetarii?

Si iubirea.... ce ar fi libertatea fara iubire? Iubire autentica, fara conditii. In momentul in care iubirea incepe sa puna conditii, ea nu se mai numeste iubire si capata tenta de dominare, posesivitate si egoism, iar sentimentul de libertate dispare. Libertatea si iubirea sunt atat de strans intercorelate. Ce alt sentiment iti da senzatia ca zbori spre cele mai inalte culmi, ca esti cel mai liber si mai fericit om? Nu te poti simti ingradit in iubire, ci doar total liber. Cert este ca una fara cealalta nu se poate. Daca esti liber, insa nu ai iubire, e ca si cum ai fi prizonier. Daca ai iubire, insa nu ai libertate, atunci... fie nu este iubire autentica, fie, in scurt timp, vei descoperi ca ingradirile care te faceau sa te simti captiv au disparut, pentru ca iubirea are darul acesta: de a trece peste tot, de a ne da curajul si puterea sa sfaramam ingradirile.

Libertate si iubire...Demult nu am mai tanjit atat de mult dupa ele....

Poveste

–        Si?... Unde ai lasat-o pe Reyah?

–        Reyah?... Reyah a ramas in muntii din Orasul Frumos. Acolo ii placea mereu sa stea, mereu aproape de nori…mereu privind in sus… visandu-si visele si ancorandu-le cu zambet si speranta… Drept sa iti spun, am incercat sa o iau cu mine; intr-un fel, melancolic, as fi vrut-o acum langa mine (avea darul de a invalui totul in bunatate si visare de basm), insa … ea a refuzat, a refuzat sa traiasca in lumea voastra… a spus ca, intr-un fel, ea a ramas acolo… si ca acolo vrea sa traiasca… in piscurile indepartate ale muntilor si in prezenta lor mereu linistitoare, in singura imbratisare in care s-a abandonat complet, in care s-a simtit in siguranta si in care nimic nu o putea atinge…

Acolo a ramas ea… si nu stiu daca ceva din lumea voastra ar mai putea-o convinge sa coboare din piscurile inalte ale muntilor, sau sa deschida pumnul, unde, odinioara, inchisese o inima, a carei umbre a vazut-o cazand in palma sa…

E o fiinta ciudata aceasta fata… ne-a urat noroc in calatoria noastra, ne-a transmis sa nu uitam sa admiram copacii de pe marginea drumului, si, mai ales sa le multumim pentru aerul curat si racoarea oferite in zilele de vara… Apoi, s-a oprit pentru un moment descumpanita, si a gandit cu voce tare : “Oare va veti opri din calatoria voastra pentru a va aminti de copaci?...” Am avut un moment de tacere vinovata, pe care tot ea l-a spulberat: “Desigur! Va veti aminti de ei atunci cand veti intra in desert!” Moment de revelatie cutremuratoare!: “Cine este aceasta fata?!”

“Apoi, continua ea, sa nu uitati sa mai vorbiti si cu vantul din cand in cand, caci, la fel ca si voi, si el calatoreste singur in lume, are multe de povestit, multe de impartasit, si, sa stiti de la mine: de cate ori adie prin parul vostru, el va saluta si va invita sa ii impartasiti visele voastre si impresiile de calatorie. Nu uitati sa fiti un tovaras de calatorie placut pentru vant!

Ah, sa nu uit de ploaie! Ploaia… e tare jucausa! Stropii ei parca danseaza si canta in caderea lor pe pamant! Te-ai oprit vreodata in calatoria ta, stand nemiscat in ploaie, si lasandu-ti urechile sa asculte cu inima dansul frenetic al unei ploi de vara, stropind intr-un ritm alert tot ce se afla pe pamant?” Am luat o mina intrebatoare “Ploaia, jucausa?"am gandit.  Ea s-a uitat la mine si mi-a raspuns: “Hm, ai dreptate, nu poti auzi dansul jucaus al ploii fara sa fii invatat mai inainte sa iti asculti popria muzica interioara!”

Socat, inmarmurit ,am strigat: “Si cum putem sa ne amintim de copaci, sa vorbim cu vantul, sa ascultam ploaia?!” Atunci, ea lua o expresie de o infinita intelegere si, cu un zambet cald pe buze, mi-a raspuns: “Un singur lucru iti poate da toate aceste daruri: IUBIREA! Iubirea aduce flori in noi, flori care imprima sufletului nostru frumusetea lor si fiintei noastre parfumul lor. Atunci vei fi fost transformat de iubirea din inima ta, care va oglindi in lumea exterioara tie frumusetea interioara tie. Atunci te vei fi transformat intr-un diamant, care, prin transformarile petrecute in interiorul sau, invaluie lumea din jurul sau in sclipiri de lumina multicolora.”

Twinkle Heartstar

O noua zi

Azi e o noua zi.
O zi care a visat furtuni, fulgere si tunete.
O zi cu nori pufosi, vant puternic si atmosfera de schimbare.


Azi e o noua zi.
Sa o primim cu zambet pe buze, caldura in suflet si iubire in inima.
Bine ai venit, zi frumoasa de duminica!

Calea inimii

Cred in puterea inimii.
Cred in curajul ei.
Cred in fragilitatea ei.
Cred in stralucirea inimii..
Cred in frumusetea ei.
Cred in magia ei.
Cred in adevarul inimii.
Cred in intelepciunea ei.
Cred in echilibrul ei.

Cred ca inima este calea. Pentru ca inima este iubire, iar noi suntem iubire. Existam pentru a primi si pentru a darui iubire. A primi iubire ne face fericiti. A darui iubire ne face fericiti. Inima ne vorbeste mereu in limbajul iubirii. Inima ne canta mereu despre iubire. Ne simtim mai puternici, mai frumosi, mai stralucitori decat oricand atunci cand iubim. Atunci cand iubim simtim magie. Atunci cand iubim, ne simtim impliniti, echilibrati. 

Fericirea este destinatia suprema dorita de toti oamenii. 
Eu cred ca fericirea se naste pe calea inimii.
Haideti sa o urmam :)