In ierni tarzii, cand la fereastra stai pitita,
Cu barbia pe genunchi, cu sufletul plangand,
Privind in zare fulgii, adesea suspinand,
Te-ntrebi daca vreodata vei fi si tu iubita.
Trec ore-n sir iar tu te uiti pierduta-n zare,
Acolo unde peste departari e cel la care tii,
Trecut-au zile peste nopti si inca tu nu stii,
Daca e-n drum spre tine sau daca ti se pare.
O soapta-ar fi de-ajuns, sa puna capat chinului,
Un umar sa te sprijini e tot ce iti doresti,
Dar nu vei putea nicicand sa ceri destinului
O viata-ntreaga alaturi de cel ce il iubesti.
Alex Ice
(Ii multumesc lui Alex pentru aceasta poezie.Puteti citi mai multe dintre poeziile lui aici)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu