De ce ati avea o inima, daca nu pentru a fi incalzita?

            Cand inima voastra se misca, bucurati-va. Asa s-a intentionat - ca inima voastra sa fie plina. Inima voastra a fost creata pentru a putea fi miscata. De ce ati avea o inima, daca nu pentru a fi incalzita? Si de ce ar fi o inima incalzita, daca nu ar trebui sa impartaseasca din caldura ei?

             Inima voastra este un mare generator. Va organizeaza energia. Va ridica in inalt. Va misca. Cand sunteti acordati la inima voastra, totul este usor. Pur si simplu, va urmati inima si fredonati in timp ce inaintati.

            Foarte des, copiii Mei isi urmeaza mintile si spun ca isi urmeaza inima. Simtiti durere in inima, dar mintea e cea care a pus-o acolo. Mintea va convinge ca s-a intamplat o tragedie si, deci, va impovareaza, iar povara este numita durere, sau un sentiment de deznadejde. Mintea isi plaseaza convingerea in inima, apoi pleaca pentru a gasi altceva cu care sa se ocupe.

            Cand aveti inima impovarata, ea se simte privata de ceva. Intreaga durere nu este decat ceea ce mintea i-a impus inimii voastre delicate. Uneori, mintea poate fi nemiloasa.

            Inima nu-si face griji. Aceasta este specialitatea mintii. Dar inima sufera din cauza lor.

            Prin natura sa, inima este pura. Pura inseamna naturala, iar mintea a falsificat aceasta inima frumoasa ce bate asezata in interiorul vostru pentru a-si lua zborul spre inaltimi de nemasurata bucurie si care nu trebuie vreodata sa fie tinuta pe loc.

            Mintea ar vrea ca inima sa fie dura, dar sa o numeasca puternica. Adevarul este ca inima a fost facuta sa fie delicata si tandra, iar fericirea ei se afla in delicatete si tandrete. Delicatetea este punctul forte al inimii. Inima este menita sa se topeasca. Lasati-o.

            La ce v-ar servi sa va aspriti inima? Ea este facuta din iubire si nu din piele tabacita.

            Inima voastra indura acele lucruri pe care mintea le numeste furtunile din viata. Totodata, mintea este cea care prezice ce se va intampla. Ea identifica ce este acceptabil si ce nu. Mintea va osandeste, iar apoi va ocaraste. Mintea chiar nu e atat de desteapta pe cat se crede. Ea nu va reprezinta. Inima, in schimb, da.

            Doar atunci cand inima este inchisa, sau partial inchisa, la instigarea mintii, ea poate fi revarsata. Cand inima va e deschisa, totul trece prin incaperile ei si nimic nu ramane blocat acolo. Uneori se pare ca mintea incearca sa faca un studiu, de parca ar vrea sa vada cata durere poate suporta o Inima Omeneasca, continuand sa incarce inima, fara sa ii pese. Desigur, mintea crede ca e corect si, intre timp, inima plange.

            Exista o mare diferenta intre momentul cand inima plange de bucurie si cel cand plange de durere. Sincer, mintea nu trebuie sa excluda fericirea inimii. Mintea e atat de ocupata cu a vedea ruine, incat v-a influetat inima enorm de mult.

            Astazi, luati-va inima in propriile maini.

           Lasati-va mintea ocupata sa calculeze, in timp ce voi ocupati-va de inima, cu iubire, cu bucurie si cu toate lucrurile minunate din care a fost creata. Nu lasati ca mintea sa ii interzica inimii acel drept nelimitat de a avea bucurie.

            La ce bun sa suferiti? Stiti deja ca astfel va irositi. Suferinta a fost un dublu bum! - o lovitura care sa va doboare, data de o hotarare a mintii colective, pe care si mintea voastra o promoveaza. Inima voastra tandra a crezut ca trebuie sa continue de unde a lasat mintea si ca trebuie sa o adopte ca pe o hotarare personala - insa suferinta nu are ce cauta in inima.

            In voi exista ceva invulnerabil. Corpul vostru poate fi lovit; dar nu si adevarul despre voi. Nu mai suferiti de suferinta, preaiubitilor. Imbratisati durerea din inima, sarutati-o de adio si saltati de fericire.

(Fragment din cartea "Scrisori din cer" de Gloria Wendroff, aparuta la Editura For You)