miercuri, 9 iunie 2010

Cand iubirea este natura inimii voastre, ce altceva ar putea sa apartina acelui loc?

            Cand iubirea este natura inimii voastre, ce altceva ar putea sa apartina acelui loc? Toate ranile, regretele si altele asemenea apasa pe inima. Sunt adunate acolo, dar inima voastra nu e un dulap in care sa inghesuiti lucruri. Inima voastra e un lucru superb. Bate in ritmul iubirii ce rasuna in tot universul. Auziti-l.
            Tot ce nu apartine inimii, n-are ce cauta acolo. Oricat de justificata ar putea parea o emotie ce se afla mai prejos de iubire, ea nu este justificata. Nu este necesara.
            Inima voastra este un adapost pentru iubire. Nu este facuta sa adaposteasca emotii superficiale. Iubirea nu are sfarsit, si nici inima voastra nu are. Umpleti-va inima cu iubire. Cu orice altceva nu faceti decat sa o murdariti.
            Oricat de multa bunavointa ati vrut sa aveti, v-a venit greu sa renuntati la trecutul incarcat, chiar si atunci cand va cauza durere. Spuneti ca ati renunta fericiti la trecut si la poverile sale, numai de ati sti cum. Ati face-o daca ati putea. Daca ar fi atat de usor, spuneti voi, caci trecutul continua sa va urmareasca. I-ati tranti usa in nas, dar trecutul tot isi gaseste calea spre voi. Se strecoara printre fisuri. Dar nu trecutul este vinovatul. El e nevinovat. El nu ramane. Voi il tineti. 
            Daca va considerati o victima a trecutului, incepeti sa va vedeti altfel. Inchipuiti-va ca sunteti cel care misca prezentul.
            Poate ca puteti trece de la conceptul de a renunta la conceptul de a tine aproape de voi ceea ce vreti sa tineti aproape si ceea ce merita sa tineti aproape - iubirea, de exemplu. Pe masura ce va concentrati pe a fi un instrument al iubirii, prin neparticipare, uitati sa va mai agatati de himerele trecutului. Poate ca vor pleca fara sa-si ia la revedere. Poate ca nici nu va veti gandi la ele. Nu exista nicio regula care sa spuna ca trebuie sa observati ca au disparut, sau sa le remarcati plecarea. Nu puteti tine evidenta a tot ce se intampla. Fiti dispusi sa nu tineti evidenta si va veti elibera mai mult de trecut. 
            Prin ce va ademeneste trecutul? El va tine surprinsi in vraja sa? Cand i-ati dat o asemenea putere?
            Adevarul e ca trecutul dispare in mod inevitabil. Trecutul s-a dus. El nu poate ramane. Cine poate tine in palma o pala de vant? Ce poate aduce inapoi ziua de ieri? Mintea creeaza amintiri pe care le implanteaza adanc in inima - de parca inima ar fi loc de stocare in care se tin resturi. Resturile sunt doar etichete de care nu mai aveti nevoie. Pentru ce le-ati mai tine?
            Faceti loc pentru iubire. Ati facut loc pentru orice altceva.
            Curtati iubirea. Apropiati-va de adevarul vostru. De ce ar alege cineva nerabdarea in locul iubirii? La ce va foloseste nerabdarea - voua sau altora? Ce face frica sa para mai puternica decat iubirea? Ce poate egala iubirea in creatia lui Dumnezeu? Si de ce ar trebui ca restul sa se inghesuie langa ea?
            Voi sunteti o intrupare a iubrii. E adevarat. Atunci, intoarceti-va la adevar. In lumea relativa, voi sunteti multe lucruri. Sunteti mama, tata, fiu, fiica, angajat, angajator, vanzator, cumparator, bucatar, consumator, sofer, etc.
            Acum, brodati in inimile voastre ca sunteti o intrupare a iubirii. In orice va cheama acum viata sa faceti, lasati ca iubirea sa fie prezenta. Iubirea este prezenta. Recunoasteti-o.
            Ridicati de pe jos o hartie, cu iubire.
            Practicati iubirea.

        (Fragment din cartea "Scrisori din cer", de Gloria Wendroff, aparuta la editura For You)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu